O boare de lumină se aprinde
Din palma unui carpen dezbrăcat
Plăpânda rază pâlpâie cuminte
Pe chipul lutului în toamnă colorat.
Eu ştiu că mi-am ascuns copilăria
În dansul codrului ce-ades m-a legănat
Iar anotimpul ce-şi păstrează veşnicia
Mi-a mai păstrat un strop de suflet nepătat.
E împinsă ziua către asfinţit
La orizont, pădurile se-adună
Carul cu foc din soarele adormit
Amestecă pământul cu cerul în cunună.