Ca o reverenţă, frunza - Adrian Păunescu

Ca o reverenţă, frunza - Adrian Păunescu Pregătiri de toamnă şi la mine-n sânge, şi o greutate simt acum la mers, cred că-mi face semne frunza ce se frânge, printr-o reverenţă dinspre univers. Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă că-i destulă toamnă s-o aştepte-n noi, dacă nu le vine ochilor să-şi creadă că senini din toate sunt numai ei doi. Ca o reverenţă frunza-n prăbuşire umerii mi-i umple de un tragic scrum, triste monumente uită să respire când se-aude ţipăt de cocor în drum.