Crucea de piatră - ultimul bordel [1994]

Desfiinţarea caselor de toleranţă vrea să fie un cadou oferit “tovarăşului Stalin“ de către puterea comunistă de după Al Doilea Război Mondial. În acest sens, partidul apelează la tovarăşul Puzderie (Gheorghe Dinică), care însă inainte de a trece la fapte are grijă să profite de plăcerile vieţii. Filmul redă cu mult umor felul în care s-a realizat această “revoluţie“ în Bucureşti, insistând asupra “muncii de convingere“ specifică regimului cu fiecare “client“ în parte. Iar dacă nu se înţelege de “vorbă bună“, partidul deţine şi alte “metode de convingere“ care dau, parcă, mai multe rezultate: şantajul, ameninţările de tot felul, atacul brutal, violenţa. Totul pentru a rezolva o “problemă spinoasă“ care stătea în calea fericirii tovarăşilor. Acţiunea e plasată în 1949 şi are şansa unor personaje bine construite, multe dintre ele cu valoare de simbol pentru obiceiurile vremii.