Cântarea originală --
Toamna-ncet se lasă
Cu aurii culori,
Cu umezi ochi de ciaţă
Se-avântă înspre zori.
Cu dorul de mireasă
Spre Patria aleasă
Prin frunze spulberânde
La Tine vin, Isus.
Spic de grâu aş vrea
Ca să fiu, o, Doamne,
Spic ce-n palma Ta
Aduce mult rod.
Toamna aurie,
E toamna florilor
Ce răspândesc mireazma
Crizantemelor.
Ca-n suflet să-nflorească
Şi să nu se-ofilească
O floare-a veşniciei
Ce plină e de rod.
Toamna vieţii vine
Poate-i toamna ta
În care Isus, Domnul
Te va întreba:
„Călător din lume
În toamna vieţii spune-Mi
Ce-ai lăsat în urmă,
Şi care-i roada ta?”