Meandre (1967)

Dramă, Aventură Regia: Mircea Săucan Scenariu: Horia Lovinescu, Ionel Hristea Actori principali: Margareta Pogonat, Mihai Pălădescu, Ernest Maftei, Dan Nuțu, Ana Széles Imagine: Gheorghe Viorel Todan Muzica: Constantin Simionescu Montaj: Gabriela Nasta Sunet: Tiberiu Borcoman Costume: Dimitrie Ivancenco Anul aparitiei: 1967 Sinopsis Dramă psihologică, având ca eroi trei intelectuali aflați într-un moment de criză interioară, în care valori morale, precum originalitatea și îndrăzneala, libertatea de creație și nonconformismul se văd copleșite de înfrângerea asumată și de conformism. – Bujor T. Râpeanu (”Filmat în România”, 2004, Ed. Fundației Pro) Când regizorul Mircea Săucan propunea spectatorilor filmul Meandre (asta se întâmpla în septembrie 1967), respirația criticii s-a oprit pentru o clipă: am simțit cu toții că ne aflăm în fața unui fapt artistic ieșit din comun. Critica a subliniat, atunci, faptul că filmul își depășește epoca, s-a scris că limbajul lui cinematografic va deveni accesibil unor categorii mai largi de spectatori abia peste un deceniu, ba mai mult, critica a încercat să „implementeze” valoarea culturală a filmului în conștiința publică. Dar filmul a fost retras de pe ecrane imediat după premiera sa, desfășurată într-o sală care nu făcea parte din circuitul normal al difuzării cinematografice bucureștene (la Casa Armatei), și n-a mai fost reprogramat niciodată până în anii 1990, astfel că o creație filmică de o actualitate estetică, filosofică și morală perenă, a fost înmormântată de vie, cu bună știință (invidia colegială nefiind chiar ultima dintre cauzele acestei crime). În ciuda unui asemenea tratament , filmul lui Mircea Săucan Meandre rămâne o capodoperă, trecerea anilor n-a tulburat nicidecum limpezimea estetică și spirituală a „mesajului” săălin Căliman Productie: Studioul Cinematografic București